În sfârșit am reușit de mi-am luat un apartament cu programul Prima Casă. Am prins creditul în euro, chiar pe ultima sută de metrii, ca să zic așa. Cu toate că acum au scăzut foarte mult și creditele în lei, iar diferența nu e sesizabilă. Poate chiar mai avantajos ar fi acum să-ți faci un credit în lei, dacă ai salariul tot în lei.
Ne-am decis, eu și soția, de prin primăvară să ne luăm un apartament. Așa că ne-am apucat de căutat un apartament pe placul nostru. Aveam în cap câteva criterii de alegere, pe care le-am pus pe o foaie. Ceva de genul să fie așa ..., să nu fie așa ..., să aibă asta ... sau cealaltă etc. Bineînțeles că unele dintre preferințele mele intrau în contradicție cu preferințele soției, dar important e să ajungi la un compromis. Și așa s-a și întâmplat.
Am vrut să luăm un apartament nou, nu departe de oraș, dar nici în buricul târgului. Să aibă conexiune la autobuzul pe care-l iau în fiecare zi spre serviciu. Cel mai potrivit cartier era cel din Turnișor, așa-zisul cartier Alma.
Am fost acolo să vedem niște apartamente cu două camere, deoarece cele de trei erau destul de scumpe și poziționate, de obicei, la ultimul etaj sau mansardă. Nu doream așa ceva. Vroiam etaj intermediar, adică unu, doi sau trei. Erau ceva apartamente cu două camere care mi-au plăcut, cu două balcoane mari (pe care nu puteai să le închizi), spațioase. Chiar îmi ofereau posibilitatea de a da niște bani în plus, eu să-mi aleg gresia, faianța și restul și ei să-mi dea apartamentul la cheie, nu la gri. Mulți colegi de-ai mei s-au mutat în blocurile din cartierul Alma. S-ar fi putut numi de-altfel și Cartierul Conti. Eram cât pe-aci să iau un apartament acolo, care era la cheie deja, dar când am sunat a doua zi după ce mi-a fost prezentat și mi s-a zis ca e disponibil, am aflat de la agentul imobiliar că a fost vândut deja. Asta e!
M-am orientat apoi și spre alte zone. Îmi doream foarte mult să am un apartament în zona Hipodrom, adică cea dintre Calea Dumbrăvii, în special Calea Cisnădiei și Bulevardul Vasile Milea. Așa că tot am căutat în această zonă. Bineînțeles, ne orientam spre un apartament vechi aici.
În fine, după, să zicem, destul de multe telefoane, vizionări, contacte cu agenții imobiliare (pe care le evitam pe cât de mult posibil având în vedere că aveau un comision de 1.5%, adică la 50.000 euro trebuiam să le dau 750 euro) am găsit un apartament prin intermediul unei colege.
Ne-am decis să-l cumpărăm. Dar de-acum începe greul, adică drumurile pe la bănci, pe la notar. Am fost la CEC Bank unde am dat peste niște funcționari extrem de incompetenți. Doamnele de acolo, angajate de pe timpul lui Ceaușescu, discutau despre zarzavaturi și nici nu s-au sinchisit să ne invite la vreun birou să stăm de vorbă. A trebuit eu să le întrerup din discuția aia atât de importantă și s-au arătat și foarte ofensate.
Una dintre ele mi-a zis că se poate face un credit Prima Casă pentru un apartament ipotecat. După câteva zile când am venit cu niște acte o alta mi-a zis că nu se poate. Ea nu a mai auzit de așa ceva până în acest moment. S-a dus să întrebe pe șefa ei. Șefa nu știa nici ea. Vroia să sune la Fondul de Creditare dacă se poate. Ni s-a spus să revenim peste câteva zile când o să aibă un răspuns.
Am venit peste câteva zile, într-o săptămână pe care mi-am luat-o ca și concediu cu speranța de a rezolva ceva. Șefa de la CEC înca nu aflase dacă se poate, nu era 100% sigur. Ei speră că se poate. Le-am zis că eu vreau să cred că am venit la o bancă, nu la biserică. Spernța e la biserică, certitudinea în ceea ce privește un credit trebuie să fie la bancă. Oricum, regulile tâmpite de la CEC te împiedică efectiv să iei un credit. Auzi, cică trebuie să ai viză de flotant sau adresa în buletin din acel oraș dacă vrei să cumperi cu Prima Casă prin CEC. Ce tâmpenie!
M-am lâmurit cu CEC-ul, așa că m-am orientat spre alte bănci. Am ales o altă bancă de unde am luat creditul. O grămadă de acte, o grămadă de bani dați la notar, diferite taxe, certificat energetic (plătit de vânzător), evaluarea apartamentului, adeverințe, asigurări, etc.
Procesul a durat vreo trei luni, verificare actelor la banca centrală plus verificarea la Fondul de Garantare. Fondul s-a mișcat foarte rapid. Surprinzător de rapid. Dar...mi-au greșit ceva în acte. A trebuit să aștept două săptămâni până ce Fondul au eliberat un act adițional deoarece cei de la Cadastru refuzau să elibereze CF-ul cu actul acela greșit. Ironic, după ce a venit actul adițional cei de la Cadastru mi-au greșit numele pe CF. Stupid!
Până la urmă totul a ieșit bine. Fără nicio problemă cu vânzătorul, așa cum se întămplă de multe ori la mulți. Mutatul a decurs bine, mai ales că am primit ajutor de la un coleg. Merci +Ion Surdu. Dar nu realizez unde au încăput atâtea haine, oale, linguri, chestii într-un apartament cu două camere. Am umplut o dubiță mare plus că am mai cărat vreo două zile plase cu diferite lucruri de am făcut febră musculară.
În fine, sunt în noul apartament de aproape o lună. Mai e mult de lucru, dar cu timpul o să facem acest apartament să fie într-adevăr casa noastră.
Ne-am decis, eu și soția, de prin primăvară să ne luăm un apartament. Așa că ne-am apucat de căutat un apartament pe placul nostru. Aveam în cap câteva criterii de alegere, pe care le-am pus pe o foaie. Ceva de genul să fie așa ..., să nu fie așa ..., să aibă asta ... sau cealaltă etc. Bineînțeles că unele dintre preferințele mele intrau în contradicție cu preferințele soției, dar important e să ajungi la un compromis. Și așa s-a și întâmplat.
Am vrut să luăm un apartament nou, nu departe de oraș, dar nici în buricul târgului. Să aibă conexiune la autobuzul pe care-l iau în fiecare zi spre serviciu. Cel mai potrivit cartier era cel din Turnișor, așa-zisul cartier Alma.
Am fost acolo să vedem niște apartamente cu două camere, deoarece cele de trei erau destul de scumpe și poziționate, de obicei, la ultimul etaj sau mansardă. Nu doream așa ceva. Vroiam etaj intermediar, adică unu, doi sau trei. Erau ceva apartamente cu două camere care mi-au plăcut, cu două balcoane mari (pe care nu puteai să le închizi), spațioase. Chiar îmi ofereau posibilitatea de a da niște bani în plus, eu să-mi aleg gresia, faianța și restul și ei să-mi dea apartamentul la cheie, nu la gri. Mulți colegi de-ai mei s-au mutat în blocurile din cartierul Alma. S-ar fi putut numi de-altfel și Cartierul Conti. Eram cât pe-aci să iau un apartament acolo, care era la cheie deja, dar când am sunat a doua zi după ce mi-a fost prezentat și mi s-a zis ca e disponibil, am aflat de la agentul imobiliar că a fost vândut deja. Asta e!
M-am orientat apoi și spre alte zone. Îmi doream foarte mult să am un apartament în zona Hipodrom, adică cea dintre Calea Dumbrăvii, în special Calea Cisnădiei și Bulevardul Vasile Milea. Așa că tot am căutat în această zonă. Bineînțeles, ne orientam spre un apartament vechi aici.
În fine, după, să zicem, destul de multe telefoane, vizionări, contacte cu agenții imobiliare (pe care le evitam pe cât de mult posibil având în vedere că aveau un comision de 1.5%, adică la 50.000 euro trebuiam să le dau 750 euro) am găsit un apartament prin intermediul unei colege.
Ne-am decis să-l cumpărăm. Dar de-acum începe greul, adică drumurile pe la bănci, pe la notar. Am fost la CEC Bank unde am dat peste niște funcționari extrem de incompetenți. Doamnele de acolo, angajate de pe timpul lui Ceaușescu, discutau despre zarzavaturi și nici nu s-au sinchisit să ne invite la vreun birou să stăm de vorbă. A trebuit eu să le întrerup din discuția aia atât de importantă și s-au arătat și foarte ofensate.
Una dintre ele mi-a zis că se poate face un credit Prima Casă pentru un apartament ipotecat. După câteva zile când am venit cu niște acte o alta mi-a zis că nu se poate. Ea nu a mai auzit de așa ceva până în acest moment. S-a dus să întrebe pe șefa ei. Șefa nu știa nici ea. Vroia să sune la Fondul de Creditare dacă se poate. Ni s-a spus să revenim peste câteva zile când o să aibă un răspuns.
Am venit peste câteva zile, într-o săptămână pe care mi-am luat-o ca și concediu cu speranța de a rezolva ceva. Șefa de la CEC înca nu aflase dacă se poate, nu era 100% sigur. Ei speră că se poate. Le-am zis că eu vreau să cred că am venit la o bancă, nu la biserică. Spernța e la biserică, certitudinea în ceea ce privește un credit trebuie să fie la bancă. Oricum, regulile tâmpite de la CEC te împiedică efectiv să iei un credit. Auzi, cică trebuie să ai viză de flotant sau adresa în buletin din acel oraș dacă vrei să cumperi cu Prima Casă prin CEC. Ce tâmpenie!
M-am lâmurit cu CEC-ul, așa că m-am orientat spre alte bănci. Am ales o altă bancă de unde am luat creditul. O grămadă de acte, o grămadă de bani dați la notar, diferite taxe, certificat energetic (plătit de vânzător), evaluarea apartamentului, adeverințe, asigurări, etc.
Procesul a durat vreo trei luni, verificare actelor la banca centrală plus verificarea la Fondul de Garantare. Fondul s-a mișcat foarte rapid. Surprinzător de rapid. Dar...mi-au greșit ceva în acte. A trebuit să aștept două săptămâni până ce Fondul au eliberat un act adițional deoarece cei de la Cadastru refuzau să elibereze CF-ul cu actul acela greșit. Ironic, după ce a venit actul adițional cei de la Cadastru mi-au greșit numele pe CF. Stupid!
Până la urmă totul a ieșit bine. Fără nicio problemă cu vânzătorul, așa cum se întămplă de multe ori la mulți. Mutatul a decurs bine, mai ales că am primit ajutor de la un coleg. Merci +Ion Surdu. Dar nu realizez unde au încăput atâtea haine, oale, linguri, chestii într-un apartament cu două camere. Am umplut o dubiță mare plus că am mai cărat vreo două zile plase cu diferite lucruri de am făcut febră musculară.
În fine, sunt în noul apartament de aproape o lună. Mai e mult de lucru, dar cu timpul o să facem acest apartament să fie într-adevăr casa noastră.