Nu de puţine ori mi se întâmplă să merg la cumpărături în supermarket-uri şi să mă refugiez câteva minute la raionul cu cărţi de citit. Unele le iau şi le răsfoiesc fără a căuta ceva anume, iar azi am procedat la fel. Am luat o carte şi am început să citesc un capitol, acest capitol se numea Testul celor trei site.
Mi-a plăcut foarte mult povestioara aceasta şi de aceea vreau să vă o împărtăşesc şi vouă, chiar dacă mai este pe Internet. De-altfel, vreau să menţionez că povestea de mai jos am copiat-o de pe site-ul Povestioarele Mele.
In Grecia antica Socrate (469-399 iC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.
Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
„Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"
„Stai o clipa", ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
„Trei?"
„Asa este," a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
„Nu," spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el."
„E-n regula," zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
„Nu, dimpotriva..."
„Deci," a continuat Socrate,...vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. „ Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei (daca e de folos).
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"
„Nu, nu chiar..."
„Ei bine," a conchis Socrate,...daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos (Util), atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat.
Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.
Cred că această povestioară ar trebui să o citească fiecare român. Cum la noi bârfa e sport naţional poate această povestioară ar fi ca o pildă din care noi, toţi, ar trebuii să învăţăm.
Chiar e adevărat tot ce se scrie prin Can Can, Click sau ce se arată la Happy Hour? Sau în general la TV se spune numai adevărul? Jurnalistul caută, cercetează la trei surse informaţia pe care o deţine? EU NU CRED!
Chiar în ţara asta nu există nimic bun despre care să se vorbească, chiar ne interesează numai scandalurile, certurile, bătăile, crimele, furturile? EU NU CRED!
Şi până la urmă chiar tot ce se zice pe la TV şi se scrie prin ziare ne este de folos? Ţie îţi este de folos informaţia că Pepe şi Zăvoranca, că Iri şi Monica nu se mai înţeleg şi se ţigănesc pe la emisiuni de TV? EU NU CRED!
Aşa că, dragi concetăţeni, oare nu e mai bine să ne vedem fiecare de propria ogradă, de propria viaţă, de propriul destin? EU CRED CĂ DA!