Recent am văzut pe TVR1, şi aşa e acuma nebunia asta cu Globurile de Aur, un film tocmai încoronat cu amintitul trofeu: Tess d'Urberville, de un regizor de vis Roman Polanski. Era o replică la un moment dat acolo până şi la păgânii de turci ospitalitatea este un lucru sacru.
Poate că şi aceasta este ideea de la care s-a pornit, la iniţiativa unui tânăr din fosta Germanie de Est, pe numele său Veit, un proiect foarte interesant denumit HospitalityClub. Ideea nu era nici pe departe o premieră, asemenea reţele de acomodare (cazare) existau încă de pe la sfârşitul celui de-al Doi-lea Război Mondial, prin Statele Unite, însă succesul a constat în atragerea unui număr cât mai mare de membri. Proiectul a început prin anul 2000 şi s-a materializat printr-un site web, asemănător reţelelor de socializare mult familiare nouă, în care cei care vor să se subscrie trebuie să-şi completeze datele personale, pot eventual să pună o poză (dezavantajul e că nu poţi crea albume sau galerii foto, una singură e permisă), pot să rezume experienţa lor de călător sau globetrotter şi să impună condiţiile pe care eventualii oaspeţi trebuie să le îndeplinească pentru a fi primit la el: că nu poate sta mai mult de X zile, că nu poate primi mai mult de X oaspeţi, că nu poate fuma decât afară, că ar trebui sa-şi aducă un sac de dormit pentru că la el nu ar mai fi loc decat pe podea ...
În principiu, ideea fundamentală, piatra de temelie a acestei reţele de cazare nu este găsirea unui loc unde să înnoptezi şi atât. Punct! Chiar mulţi dintre membri subliniază că sunt deschişi să primească oaspeţi de pe tot mapamondul, însă ceea ce cred ei că e mai important nu este reuşita de a nu forma codul pin la recepţie la vreun hotel, ci schimbul intercultural şi contactul social între oameni. La o prima vedere s-ar zice că în ţărişoare ca România treaba asta ar pica din start, chiar înainte de a se naşte. Ar crede lumea că ori Europa ar fi intoxicată cu tot felul de semi-docţi şi oameni de condiţie foarte joasă, ori asemenea personaje s-ar plimba bine mersi pe la noi prin ţară. E o premiză falsă şi pot să mă bazez pe această afirmaţie ţinând cont că sunt membru de ceva vreme (vreo 2 ani) şi tot de ceva vreme participant activ (cam de 1 an am primit şi eu câţiva "rătăciţi" prin Sibiu).
Aceasta este de fapt un canal de comunicaţie între oameni, în general tineri (prin Occident mai sunt şi bătrânei mai emancipaţi, însă majoritatea copleşitoare a membrilor sunt tineri cu vârste până în 30 ani) şi în general cu studii superioare, care vor să-şi foloseascăa experienţele avute în călătorii şi felul lor de a fi, dorinţa de a cunoaşte oameni şi locuri noi, limbile străine asimilate şi cultura lor generală, ca pe o, cum ar zice americanu, commodity.
De ce să merg la un hotel şi în vacanţa pe care o petrec prin alte locuri, să mă plimb printre oameni dintre care nu cunosc nici unul, să fac poze tip vedere la nu ştiu care clădire celebră, de care nu am citit decât prin carţi sau pe net? Nu e mai bine să merg la cineva care în prealabil îmi garantează ospitalitatea sa şi care este "de-al casei" ştie pe unde să mă ducă, ştie unde se distrează lumea şi ce locuri sunt mai interesante? Preţul pentru lucrurile acestea nu se numără în euro (sau dollari) ci în returnarea serviciului, la rândul tău, a unor oaspeţi pe care îi vei primi când vei fi gazdă.
"Efortul" acesta de a fi ospitalier, în principiu, se răsplăteşte prin comentariile lăsate pe site, care se constituie ca un fel de carte de vizită. Dacă vrei să mergi la cineva, sau dacă primeşti mesaj de la cineva că ar vrea să vină la tine, e foarte indicat să-i verifici profilul pe site şi mai ales comentariile care le-au scris ceilalţi despre el.
Desigur, toate acestea au şi dezavantaje. Cel mai mare, şi singurul zic eu, este lipsa informaţiilor despre cei cu care urmează să intri în contact. Nimeni, indiferent cât de bune pot fi comentariile, nu iţi poate oferi garanţia absolută că este un om de bună credinţă. La urma urmelor este ca şi atunci când călătoreşti cu autostopul, nu ştii unde te urci şi cum o să fie acel om care o să te conducă (în fond autostopul, în corespondentul englezesc "hitchhiking" merge mână în mână cu ideea de HospitalityClub, foarte mulţi care sunt membri "activi" ajung la destinaţie făcând autostopul). Acest lucru însă poate fi "pedepsit" intr-un fel, am citit câteva comentarii foarte negative la adresa unor persoane de prin Anglia şi Italia, iar cei îin cauză pot fi evitaţi sau chiar "excomunicaţi" din "Clubul Ospitalierilor".
Personal pot să spun că până în prezent am avut numai experienţe pozitive, toate au fost ca si gazdă, inca nu am plecat la nimeni "pe degeaba". Cam in urma cu un an au venit la noi primii oaspeţi din Polonia, apoi am mai avut pe cineva din Belgia, Germania, Austria şi Statele Unite. Ceea ce m-ar bucura cel mai mult nu ar fi neaparat faptul că aş putea să innoptez prin oraşele Europei fără să plătesc, dar mai ales că aş putea să găsesc pe cineva cu care sa am ce vorbi si de la care sa invaţ ceva. Aş putea să merg undeva şi să văd realmente cum se desfaşoară viaţa de zi cu zi în acele locuri, in casa la oamenii de acolo, aş putea să beau o bere cu ei si sa merg prin locuri prin care sunt stiute si recomandate a fi de vazut. Pe langa toate acestea, in cazul în care toate decurg bine, aş putea câştiga noi prieteni, ceea ce ar fi extraordinar.
Inainte sa inkei merita mentionat faptul ca aceasta, HospitalityClub.org, este a doua retzea de cazare ca numar de membri la nivel mondial (aproximativ 400 mii ). Cea mai mare a aparut peste Ocean, în San Francisco prin 2003, şi se numeste CouchSurfing.org şi aproximativ 1.3 milioane de membri.
Mulţumesc prietenului Grădinaru Bogdan deoarece şi-a împărtăşit cu noi impresiile faţă de acest trend de aţi face prieteni în toată lumea prin acest gen de site ca HospitalityClub.org . Sper ca pe viitor să mai accepte astfel de intervenţii pe blogul meu!
Poate că şi aceasta este ideea de la care s-a pornit, la iniţiativa unui tânăr din fosta Germanie de Est, pe numele său Veit, un proiect foarte interesant denumit HospitalityClub. Ideea nu era nici pe departe o premieră, asemenea reţele de acomodare (cazare) existau încă de pe la sfârşitul celui de-al Doi-lea Război Mondial, prin Statele Unite, însă succesul a constat în atragerea unui număr cât mai mare de membri. Proiectul a început prin anul 2000 şi s-a materializat printr-un site web, asemănător reţelelor de socializare mult familiare nouă, în care cei care vor să se subscrie trebuie să-şi completeze datele personale, pot eventual să pună o poză (dezavantajul e că nu poţi crea albume sau galerii foto, una singură e permisă), pot să rezume experienţa lor de călător sau globetrotter şi să impună condiţiile pe care eventualii oaspeţi trebuie să le îndeplinească pentru a fi primit la el: că nu poate sta mai mult de X zile, că nu poate primi mai mult de X oaspeţi, că nu poate fuma decât afară, că ar trebui sa-şi aducă un sac de dormit pentru că la el nu ar mai fi loc decat pe podea ...
În principiu, ideea fundamentală, piatra de temelie a acestei reţele de cazare nu este găsirea unui loc unde să înnoptezi şi atât. Punct! Chiar mulţi dintre membri subliniază că sunt deschişi să primească oaspeţi de pe tot mapamondul, însă ceea ce cred ei că e mai important nu este reuşita de a nu forma codul pin la recepţie la vreun hotel, ci schimbul intercultural şi contactul social între oameni. La o prima vedere s-ar zice că în ţărişoare ca România treaba asta ar pica din start, chiar înainte de a se naşte. Ar crede lumea că ori Europa ar fi intoxicată cu tot felul de semi-docţi şi oameni de condiţie foarte joasă, ori asemenea personaje s-ar plimba bine mersi pe la noi prin ţară. E o premiză falsă şi pot să mă bazez pe această afirmaţie ţinând cont că sunt membru de ceva vreme (vreo 2 ani) şi tot de ceva vreme participant activ (cam de 1 an am primit şi eu câţiva "rătăciţi" prin Sibiu).
Aceasta este de fapt un canal de comunicaţie între oameni, în general tineri (prin Occident mai sunt şi bătrânei mai emancipaţi, însă majoritatea copleşitoare a membrilor sunt tineri cu vârste până în 30 ani) şi în general cu studii superioare, care vor să-şi foloseascăa experienţele avute în călătorii şi felul lor de a fi, dorinţa de a cunoaşte oameni şi locuri noi, limbile străine asimilate şi cultura lor generală, ca pe o, cum ar zice americanu, commodity.
De ce să merg la un hotel şi în vacanţa pe care o petrec prin alte locuri, să mă plimb printre oameni dintre care nu cunosc nici unul, să fac poze tip vedere la nu ştiu care clădire celebră, de care nu am citit decât prin carţi sau pe net? Nu e mai bine să merg la cineva care în prealabil îmi garantează ospitalitatea sa şi care este "de-al casei" ştie pe unde să mă ducă, ştie unde se distrează lumea şi ce locuri sunt mai interesante? Preţul pentru lucrurile acestea nu se numără în euro (sau dollari) ci în returnarea serviciului, la rândul tău, a unor oaspeţi pe care îi vei primi când vei fi gazdă.
"Efortul" acesta de a fi ospitalier, în principiu, se răsplăteşte prin comentariile lăsate pe site, care se constituie ca un fel de carte de vizită. Dacă vrei să mergi la cineva, sau dacă primeşti mesaj de la cineva că ar vrea să vină la tine, e foarte indicat să-i verifici profilul pe site şi mai ales comentariile care le-au scris ceilalţi despre el.
Desigur, toate acestea au şi dezavantaje. Cel mai mare, şi singurul zic eu, este lipsa informaţiilor despre cei cu care urmează să intri în contact. Nimeni, indiferent cât de bune pot fi comentariile, nu iţi poate oferi garanţia absolută că este un om de bună credinţă. La urma urmelor este ca şi atunci când călătoreşti cu autostopul, nu ştii unde te urci şi cum o să fie acel om care o să te conducă (în fond autostopul, în corespondentul englezesc "hitchhiking" merge mână în mână cu ideea de HospitalityClub, foarte mulţi care sunt membri "activi" ajung la destinaţie făcând autostopul). Acest lucru însă poate fi "pedepsit" intr-un fel, am citit câteva comentarii foarte negative la adresa unor persoane de prin Anglia şi Italia, iar cei îin cauză pot fi evitaţi sau chiar "excomunicaţi" din "Clubul Ospitalierilor".
Personal pot să spun că până în prezent am avut numai experienţe pozitive, toate au fost ca si gazdă, inca nu am plecat la nimeni "pe degeaba". Cam in urma cu un an au venit la noi primii oaspeţi din Polonia, apoi am mai avut pe cineva din Belgia, Germania, Austria şi Statele Unite. Ceea ce m-ar bucura cel mai mult nu ar fi neaparat faptul că aş putea să innoptez prin oraşele Europei fără să plătesc, dar mai ales că aş putea să găsesc pe cineva cu care sa am ce vorbi si de la care sa invaţ ceva. Aş putea să merg undeva şi să văd realmente cum se desfaşoară viaţa de zi cu zi în acele locuri, in casa la oamenii de acolo, aş putea să beau o bere cu ei si sa merg prin locuri prin care sunt stiute si recomandate a fi de vazut. Pe langa toate acestea, in cazul în care toate decurg bine, aş putea câştiga noi prieteni, ceea ce ar fi extraordinar.
Inainte sa inkei merita mentionat faptul ca aceasta, HospitalityClub.org, este a doua retzea de cazare ca numar de membri la nivel mondial (aproximativ 400 mii ). Cea mai mare a aparut peste Ocean, în San Francisco prin 2003, şi se numeste CouchSurfing.org şi aproximativ 1.3 milioane de membri.
Mulţumesc prietenului Grădinaru Bogdan deoarece şi-a împărtăşit cu noi impresiile faţă de acest trend de aţi face prieteni în toată lumea prin acest gen de site ca HospitalityClub.org . Sper ca pe viitor să mai accepte astfel de intervenţii pe blogul meu!