Fiecare dintre noi ne aducem aminte cum era la şcoală! Unii îşi aduc aminte cu plăcere, alții cu regret, alții cu neplăcere dar toți ne aducem aminte de ea, de profesori, de colegi. Eu unul îmi aduc aminte cu plăcere de şcoală, îmi aduc aminte de doamna învățătoare, de domnii şi doamnele profesori, de domn diriginte care ne mai pocnea din când în când dar de la care am învățat ce este respectul, de liceu şi colegii din liceu, de doamna dirigintă şi mirosul de Pret a Porter. Îmi aduc aminte că atunci când eram la şcoală abia aşteptam vacanţa, iar când eram în vacanţă abia aşteptam şcoala, e un paradox, ştiu, dar cred că şi unii dintre voi simţeau la fel.
Au fost momente bune dar şi rele, ca în viaţă de altfel, nu poate fi nimic perfect. Au fost profesori buni dar şi răi cum normal erau elevi buni dar şi elevi răi. Conflicte minore între profesori şi elevi, dar subliniez minore, au mai fost dar niciodată nu am auzit vreun elev, coleg de-al meu, să înjure vreun profesor, sau să-l jignească, să-şi bată joc de el. Se mai întâmplau chestii din astea pe la alte licee, de obicei la acele licee la care intră doar retarzii, dar până ce şi retarzii de acum 7 ani erau mult mai deştepţi decât mulţi dintre elevii aşa-zişi normali din şcolile de azi.
Parcă în vremurile acelea era mai mult bun simţ decât acuma, oamenii erau mai educaţi, nu erau manelizaţi, cretinizaţi ca acum. Cât de cât aveam, majoritatea, cei 7 ani de acasă. Acum e dezastru în şcoli, profesorii nu mai deţin controlul, aşa cum ar trebui să fie normal. Elevii îndobitociţi de TarafTV, OTV sau KanalD fac legea în şcolile de azi şi nimeni nu ia nicio măsură drastică şi asta datorită faptului că este un mare dezinteres din partea Ministerului Educaţiei. Dar să nu credeţi că numai această instituţie este de vină ci şi părinţii acestor nenorociţi. Când un elev nu are deloc educaţia necesară de acasă, din familie, e foarte greu să-l cizelezi, greu dar nu imposibil, şi nu depinde doar de profesor ci şi de el, dacă într-adevăr vrea să fie diferit de colegii sau tovarăşii tâmpiţi din jurul său. La cât de puternic este instinctul acesta de turmă îndrumarea unui tânăr pe drumul cel bun după ce a luat cărarea greşită este extrem, dar extrem de grea.
Îmi aduc aminte că eram în ultimul an de facultate şi trebuia să merg la un liceu foarte bun din Suceava (Liceul Petru Rareş) ca să fac practică la Pedagogie şi trebuia să predau câteva ore la acel liceu. Chiar în ziua aceea, dar pe la amiază veneam de la facultate şi aproape de liceu, în faţa mea erau doi puţoi de clasa a X-a cred şi vobeau:
Puţoi1: Wăi. eram ieri în clasă, la ora de geogra şî na, mo sunat un tovarăş de-al meu şî eu am răspuns cî aveam nişte afaceri importante cu el şî ghici ci mi s-o întâmplat?Puţoi2: Ci ţi s-o întâmplat?
Puţoi1:Pâi sî vezi! O venit tupeista de profă şî mi-o luat telefonul din mână şî m-am enervat la culme, mai mai să-i dau un pumn în muie. Cum p*** mea sî-mi ia telefonul? Da cini-i ea? Şi i-am făcut scandal, că o aştept cu băieţaşii după colţ! Şi i-am luat telefonul de pe catedră şi nu a mai cârâit nica!
Puţoi2:Eşti tare!
Vă spun sincer că în momentele acelea, auzind acele aberaţii îmi venea să-i bag un şpiţ în cur de să-mi rămână pantoful în dosul lui, de să nu-l mai poată scoate toată viaţa. Să-l iau de guler şi să-l inybesc de toţi pereţii de să-i sară ochii din cap. Dar m-am apţinut. Din nefericire astfel de elevi sunt la tot pasul, în fiecare şcoală sau liceu. Şi o repet, în principal sunt vinovaţi părinţii care-i pupă toată ziua în cur, care merg în Italia sau Spania să le asigure o viaţă mai bună şi copchii lor îşi bat joc şi ei nu iau nicio măsură.
O replică ce a primit-o prietena mea, care-i profesoară, de la un părinte: Doamna profesoară, nu-i mai daţi temă acasă că-l doare mănuţa cât scrie, sărăcuţul de el! Dar chiar, sărăcuţul de el că are astfel de părinţi, că el e în clasa a VIII-a şi nu ştie nici măcar să-şi scrie numele corect, e analfabet. Ei ştiu doar de manele, unu' chiar la o altă profesoară a cântat Hristos a Înviat pe ritmuri de manele şi cretinul e doar în clasa a VI-a. Unii au impresia că şcoala e loc de bătaie de joc.
Şi ne mai gândim că aceştia sunt viitorul noastru, aceştia ne vor ţine pe noi la bătrâneţe şi atunci nu mai putem zice decât Doamne ajută!!!
Pe acest subiect se poate zice multe dar deja m-am enervat aşa că am să închei aici dar nu înainte de a vă îndemna să priviţi acest filmuleţ. Am speranţa ca măcar noi, cei care suntem cât de cât mai responsabili să ne educăm copii mai întâi apoi să avem pretenţia să-i cizeleze şcoala!
Powered by ScribeFire.