Ieri, vorbind cu un coleg de muncă de origine maghiară, mi-a zis că românii sunt toleranți la infracțiune.
Mi-a povestit cum într-o zi tatăl lui venind de la câmp a văzut cum un bărbat vroia să fure un cal priponit pe imaș. Știind că acel cal
e al unui om din sat l-a prins pe hoț și l-a adus în sat. Oamenii, curioși din fire, s-au adunat și au întrebat ce a făcut acel om, de ce este adus pe sus de către domnul X?? Acesta i-a explicat că băiatul ăla încerca să fure un cal, era un hoț de cai și nimic mai mult. Trebuie dus la miliție și tras la răspundere.Oamenii din sat cu început să-i zică să-l lase în pace pe băiat, că vroia doar să fure un cal, doar nu a vrut să omoare pe cineva!! Până ce și proprietarul calului nu vroia să-l reclame la poliție; odată ce te vezi cu sacii în căruță nu te mai interesează nimic.
Văzând asta domnul X, tatăl colegului meu, i-a dat drumul hoțului. Cine știe, poate acel băiat a mai profitat de bunătatea românilor și acum trăiește liniștit într-o vilă costruită din bani câștigați corect.
Sincer, eu îi dau dreptate colegului meu. Așa suntem noi, toleranți la infracțiuni, lăsăm totul să meargă de la sine, las-o mă că merge-așa! Poate că unii se refugiază în spatele religiei, întorc și celălalt obraz. Poate că unii nu vor să-și complice viața cu mersul la poliție să dea declarații, sau prin săli de judecată. Dar trebuie să fim conștienți că ceea ce nu lași să moară nu te lasă să trăiești.
E ca și cum ai fi pe o trecere de pietoni și o mașină cu un șofer beat la volan te izbește, dar nu prea tare. Cu greu te ridici de jos, te pipăi și vezi că ai toate oasele la locul lor, că nu te doare nimic ci doar inima îți bate tare. Șoferul își cere scuze și tu prin aburii de alcool al celui din fața ta îi zici nu e nimic, se mai întâmplă! și-l bați prietenește pe umăr. Îl lași pe șofer să plece fără să chemi poliția și-ți zici mamă cum puteam să mor, dar Dumnezeu mă veghează!
Șoferul turmentat pleacă în trombă fericit că a scăpat și ca să sărbătorească mai ia o dușcă de bere la PET. La următoarea trecere de pietoni o fetiță așteaptă să se facă verde, nerăbdătoare să ajungă acasă după o zi de școală. Ghiozdanul e prea mare pentru ea dar din păcate mama nu-și permite să-i cumpere altul.
S-a făcut verde, se uită totuși în stânga, apoi în dreapta așa cum a învățat-o bunica. La jumătatea trecerii vede cum o mașină gonind ca un TVG vine spre ea. Nu a mai avut timp să schițeze niciun gest. Ghiozdanul prea mare pentru ea și-a împrăștiat cărțile și caietele pe asfalt. Țipetele oamenilor fac ca un stol de păsări să se refugieze spre nori.
Din mașină coboară un bărbat beat, același bărbat care acum 5 minute te-a lovit pe TINE, același bărbat pe care tu nu l-ai oprit.
Unii oameni se îndreaptă spre acel îngeraș care și-a terminat prea repede socotelile cu viața, alții furioși se îndreaptă spre șoferul care bolborosea încontinuu îmi cer scuze, îmi cer scuze!
Cred că vinovat pentru acest tragic accident ești și tu pentru că nu te-ai implicat, ai fost indiferent la ceea ce s-a întâmplat în jurul tău și mai ales la ceea ce ți s-a întâmplat tocmai ție. Indiferența și neimplicarea naște monștrii! Majoritatea problemelor se nasc nu din diferenta dintre oameni, ci din indeferența dintre ei.