Nu am crezut niciodata ca am sa reusesc sa parcurg 60 de km intr-o zi. Dar am reusit sa fac asta!
Am uitat sa zic ca distanta asta am parcurs-o cu bicicleta. Inainte de aceasta aventura credeam ca va fi usor, dar realitatea e alta pentru un soarece de biblioteca ca mine.
Am uitat sa zic ca distanta asta am parcurs-o cu bicicleta. Inainte de aceasta aventura credeam ca va fi usor, dar realitatea e alta pentru un soarece de biblioteca ca mine.
- mersul prin glod (noroi) si murdarirea hainelor -> un pahar de detergent
- tabacirea fundului din cauza scaunului si drumului pietruit -> doua comprese reci
- febra musculara -> o aspirina si 1L de lapte
Dar sa povestesc putin pe unde am fost si cum a fost!
Duminica, 09 August 2009 , pe la ora 12:30 am pornit la drum cu bicicletele 5 persoane: eu, Paula, Lucian, Eugen si Anca.
Traseul propus Sibiu - Poplaca - Gura Raului - Baraj Gura Raului si Retur. In total 58.2 km, sau cel putin asa scria pe computerul de bicicleta. Puteti vedea mai jos harta traseului:
Duminica, 09 August 2009 , pe la ora 12:30 am pornit la drum cu bicicletele 5 persoane: eu, Paula, Lucian, Eugen si Anca.
Traseul propus Sibiu - Poplaca - Gura Raului - Baraj Gura Raului si Retur. In total 58.2 km, sau cel putin asa scria pe computerul de bicicleta. Puteti vedea mai jos harta traseului:
Pana la Poplaca e asfalt (vezi pe harta de la A la B) si pentru mine totul a decurs excelent, la fel si pentru ceilalti. Soseaua nu este prea circulata si masinile ne-au ocolit cu bun simt, fara claxoane. Am avut norocul ca inainte sa ne pornim la drum a plouat si aerul era respirabil, racoros si placut. Bine ca nu au fost 30 de grade ca doua zile inainte.
Prima data cand mi-am dat seama ca drumul va fi unul chinuitor a fost cand a trebuit sa urcam un deal in satul Poplaca. De-abia puteam sa dau la pedale, pana si copii de pe acolo ma intreceau. Nu am putut sa urc tot dealul dintr-o incercare, intr-un kilometru cred ca am oprit de doua ori. Si eu care credeam ca o sa fie usor cu bicicleta. Ce lamer sunt!!
De la Poplaca pana la Gura Raului (de la B la C) este un drum pietruit, dar sa nu credeti ca e cu dale de piatra ci pur si simplu cataroaie aruncate-n drum. De aici fundul a inceput sa de-a semne de oboseala. Simteam fiecare groapa, fiecare piatra. Durerea era ameliorata putin de catre peisajul magnific al muntilor acoperiti de ceata.
Cu greu am reusit sa ajung la Gura Raului! Era la intrare un fel de gater, defapt mai multi busteni enormi plasati unul peste celalalt. Cat de obosit eram si cat de nervos eram nu am putut sa nu ma veselesc cand am vazut doi catelusi jucandu-se pe acolo. Am stat cam 10 minute si apoi ne-am vazut de drum.
In Gura Raului este sosea asfaltata, satul este frumos, tipic ardelenesc, cu oameni care iti zic Buna ziua chiar daca esti pe acolo doar in trecere, pentru asta: JOS PALARIA! Apa de la izvorul din sat este rece si revigoranta. Cateva masini cu numar de Germania erau parcate la izvor, puneau apa in butoaie de 5 litrii de parca vroiau sa-si deschida o afacere in tara lor.
De la iesirea din sat pana la Baraj sunt vreo 3 km de deal (sper sa nu ma insel). Recunosc ca acestia i-am parcurs pe jos! Tot raul spre bine, pentru ca marginea drumului era plin de mure si zmeura. Am mancat o gramada de mure dar din pacate trebuia sa ajung colegii din urma.
Abia am ajuns la Baraj (punctul D), colegii ma asteptau! Privelistea este magnifica. De la marginea barajului se vedea valea iar lacul stralucea in razele Soarelui. In apa se puteau vedea pestii inotand, unii turisti dandu-le paine, din fericire nu in carlig.
Am mai urcat o bucata de drum (de la D la E) neasfaltat. Nu stiu daca o sa ma credeti dar cred ca era Raiul Fructelor de Padure. Era PLIN de mure, zmeura, prin unele locuri alune (din pacate verzi). Luam si mancam cu pumnul. E magnific!
La oprire am vazut lacul, care e superb, dar in acelasi timp si interventia lacustelor marocane (oameni care distrug fauna, nu stiu sa-si stearga mizeria, cocalarii de gratar).
Dupa ce am stationat si ne-am odihnit 30 minute am pornit din nou la drum. Drumul de intoarcere mi se parea si mai chinuitor deoarece aveam fundul distrus! Am infasurat o haina pe scaun, sa nu mai simt denivelarile, dar degeaba. Macar am coborat, nu am urcat.
Drumul de intoarcere a fost fragmentat de opririle mele. Eu care nu injur :), scoateam pe gura tot ce am invatat in carter, gandindu-ma ca nu reusesc sa ajung la civilizatie (Sibiu), intr-un mediu controlat.
Dar uitati ca am ajuns. Acum imi aduc aminte cu placere de privelistea excelenta, prietenii care m-au sustinut si m-au inteles, pentru toti e greu la inceput . Si ei au avut fundul tabacit si febra musculara prima data. Toti stim ca prima oara e mai greu.
Acum astept sa ma refac si poate saptamana viitoare o sa mai fac o astfel de escapada, dar nu asa de lunga.
Prima data cand mi-am dat seama ca drumul va fi unul chinuitor a fost cand a trebuit sa urcam un deal in satul Poplaca. De-abia puteam sa dau la pedale, pana si copii de pe acolo ma intreceau. Nu am putut sa urc tot dealul dintr-o incercare, intr-un kilometru cred ca am oprit de doua ori. Si eu care credeam ca o sa fie usor cu bicicleta. Ce lamer sunt!!
De la Poplaca pana la Gura Raului (de la B la C) este un drum pietruit, dar sa nu credeti ca e cu dale de piatra ci pur si simplu cataroaie aruncate-n drum. De aici fundul a inceput sa de-a semne de oboseala. Simteam fiecare groapa, fiecare piatra. Durerea era ameliorata putin de catre peisajul magnific al muntilor acoperiti de ceata.
Cu greu am reusit sa ajung la Gura Raului! Era la intrare un fel de gater, defapt mai multi busteni enormi plasati unul peste celalalt. Cat de obosit eram si cat de nervos eram nu am putut sa nu ma veselesc cand am vazut doi catelusi jucandu-se pe acolo. Am stat cam 10 minute si apoi ne-am vazut de drum.
In Gura Raului este sosea asfaltata, satul este frumos, tipic ardelenesc, cu oameni care iti zic Buna ziua chiar daca esti pe acolo doar in trecere, pentru asta: JOS PALARIA! Apa de la izvorul din sat este rece si revigoranta. Cateva masini cu numar de Germania erau parcate la izvor, puneau apa in butoaie de 5 litrii de parca vroiau sa-si deschida o afacere in tara lor.
De la iesirea din sat pana la Baraj sunt vreo 3 km de deal (sper sa nu ma insel). Recunosc ca acestia i-am parcurs pe jos! Tot raul spre bine, pentru ca marginea drumului era plin de mure si zmeura. Am mancat o gramada de mure dar din pacate trebuia sa ajung colegii din urma.
Abia am ajuns la Baraj (punctul D), colegii ma asteptau! Privelistea este magnifica. De la marginea barajului se vedea valea iar lacul stralucea in razele Soarelui. In apa se puteau vedea pestii inotand, unii turisti dandu-le paine, din fericire nu in carlig.
Am mai urcat o bucata de drum (de la D la E) neasfaltat. Nu stiu daca o sa ma credeti dar cred ca era Raiul Fructelor de Padure. Era PLIN de mure, zmeura, prin unele locuri alune (din pacate verzi). Luam si mancam cu pumnul. E magnific!
La oprire am vazut lacul, care e superb, dar in acelasi timp si interventia lacustelor marocane (oameni care distrug fauna, nu stiu sa-si stearga mizeria, cocalarii de gratar).
Dupa ce am stationat si ne-am odihnit 30 minute am pornit din nou la drum. Drumul de intoarcere mi se parea si mai chinuitor deoarece aveam fundul distrus! Am infasurat o haina pe scaun, sa nu mai simt denivelarile, dar degeaba. Macar am coborat, nu am urcat.
Drumul de intoarcere a fost fragmentat de opririle mele. Eu care nu injur :), scoateam pe gura tot ce am invatat in carter, gandindu-ma ca nu reusesc sa ajung la civilizatie (Sibiu), intr-un mediu controlat.
Dar uitati ca am ajuns. Acum imi aduc aminte cu placere de privelistea excelenta, prietenii care m-au sustinut si m-au inteles, pentru toti e greu la inceput . Si ei au avut fundul tabacit si febra musculara prima data. Toti stim ca prima oara e mai greu.
Acum astept sa ma refac si poate saptamana viitoare o sa mai fac o astfel de escapada, dar nu asa de lunga.
Tags: