În viaţa mea nu am fost internat într-un spital. Niciodată nu am avut capul spart sau ceva rupt în mine, dar, cum se spune, pentru toate este un început.
Ieri eram foarte bucuros că merg la fotbal cu colegii de la muncă şi că o să reuşesc să dau cu şutul în minge pentru prima oară în acest an. Simţeam nevoia să ies şi să alerg şi mai ales să mă antrenez puţin pentru Cupa Sport Meet de pe 5 martie de la Braşov. Avem la dispoziţie o oră şi jumate de fotbal pe un teren cu iarbă sintetică şi de obicei ne ajubge acest timp, mai ales că jucăm încontinuu, fără pauză.
Aseară m-a mâncat undeva şi după ce s-a terminat timpul acordat nouă am mai rămas să joc şi cu următoarea echipă, în care erau mai mulţi moşnegi, deoarece ei erau prea puţini. Totul a fost foarte frumos până când un ţăran a intrat prin alunecare şi în loc să dea în ming m-a lovit pe mine în picior, mai exact în degetul mare. Durerea a fost cumplită şi nu am mai reuşit să continui jocul.
Azi dimineaţă când am mers să-mi fac radiografie şi o consultare la ortoped la o clinică particulară din Sibiu am aflat că am degetul mare fracturat. Oricum era evident asta deoarece e foarte umflat şi s-a învineţit puţin. Dar din fericire nu a trebuit să-mi pună gips şi o să trebuiască ca în cele două săptămâni de concediu să ţin comprese reci pe deget.
Din nefericire, şi-mi pare nespus de rău, nu o să pot participa la Cupa Sport Meet de la Braşov. Oricum, o să le ţin pumnii băieţilor şi poate o să reuşesc să văd meciurile prin live stream, dacă o să fie posibil asta.
Deci două săptămâni o să trebuiască să stau acasă. Nu cred că o să reuşesc având în vedere că am atâtea de făcut la serviciu şi atâtea de rezolvat...
Uraţi-mi însănătoşire grabnică şi să ne revedem/auzim cu bine!